Boala parodontală — cunoscută popular drept „parodontoză” — este o afecțiune cronică a gingiilor și a osului de susținere a dinților, care progresează în tăcere și, dacă nu este tratată, duce în final la pierderea dinților. În rândul fumătorilor, această boală nu doar că este mai frecventă, ci evoluează mai rapid, mai agresiv și este mult mai greu de controlat. Și, poate cel mai important aspect: de cele mai multe ori, semnele clasice sunt mascate, ceea ce face diagnosticarea întârziată și, uneori, ineficientă.

Ceea ce mulți pacienți nu știu este că fumatul nu creează doar o predispoziție generală spre infecții, ci afectează direct răspunsul imun al țesuturilor orale. Fluxul sangvin din gingii este diminuat, ceea ce înseamnă că celulele de apărare și oxigenul ajung în cantitate mai mică în zonele afectate. Acest lucru are două consecințe grave: pe de o parte, inflamațiile nu mai sunt evidente (gingiile nu sângerează, nu dor), iar pe de altă parte, procesele naturale de regenerare sunt slabe, ceea ce permite bacteriilor parodontale să distrugă încet, dar sigur, ligamentele și osul care susțin dintele.

Un fumător care dezvoltă boala parodontală se confruntă, de cele mai multe ori, cu o evoluție „ascunsă”: dinții încep să devină mobili fără să fi existat durere sau sângerare, gingiile par „retrași”, dar nu roșii, iar mirosul neplăcut devine constant, în ciuda unei igiene aparent corecte. Fumatul reduce eficiența tratamentelor — răspunsul gingiilor la detartraj sau tratamente parodontale este slab, vindecarea după intervenții chirurgicale este încetinită, iar riscul de recidivă este semnificativ mai mare decât la pacienții nefumători.

Mai mult, riscul de pierderea osoasă ireversibilă este crescut. Dacă la un pacient non-fumător boala parodontală poate fi controlată prin detartraje regulate și tratamente locale, la fumători sunt adesea necesare intervenții mai invazive, precum chiuretaje subgingivale repetate, tratamente cu antibiotice sau chiar chirurgie parodontală. Chiar și așa, rezultatele pot fi limitate, dacă fumatul continuă și igienizarea profesională nu este respectată la intervale scurte.

Igienizarea profesională frecventă devine esențială, nu doar recomandată. La fiecare 3 luni, trebuie îndepărtate toate acumulările de placă și tartru, mai ales cele subgingivale, pentru a încetini progresia bolii. În cadrul igienizării, medicul monitorizează pungile parodontale, mobilitatea dentară și starea gingiilor. În multe cazuri, aceasta este singura metodă de a urmări evoluția bolii în lipsa unor simptome evidente. Pentru fumători, ignorarea acestui pas poate însemna pierderi dentare ireversibile.

Este important de înțeles că parodontoza la fumători nu este un rezultat inevitabil al fumatului, ci o complicație care poate fi prevenită sau întârziată semnificativ printr-o igienă riguroasă, vizite regulate și tratamente adaptate. La Clinica Stelidental din Brăila, abordăm pacientul fumător cu un protocol personalizat: frecvență crescută a controalelor, tratamente parodontale de întreținere, educație pentru îngrijirea acasă și evaluări clinice periodice, menite să identifice orice semn de progresie.

Fumatul și boala parodontală sunt parteneri tăcuți într-un proces de degradare progresivă a danturii. Dar cu intervenții periodice și îngrijire atentă, daunele pot fi încetinite, controlate sau chiar prevenite.

Dacă ai observat retracții gingivale, respirație persistent urât mirositoare sau dinți mobili, nu amâna.

Programează-te pentru o evaluare parodontală la Clinica Stelidental și descoperă ce opțiuni de tratament ți se potrivesc.